<
Piata muncii devine din ce in ce mai aglomerata, depasind la orice ora din zi si din noapte chiar si traficul din Piata Obor. Romani nascuti in sate si orase din intreaga tara ingroasa randurile celor veniti in capitala in cautarea unui job. Exista 3 meserii de baza pe lumea asta: bogatia, saracia si sexul. Din oricare castigi o paine, dar din dragoste si scris mori de foame.
Lipsa oportunitatilor de dezvoltare ii conduce catre solutii disperate, fiind dispusi sa accepte orice salariu pentru a putea supravietui. Astfel, avantajul competitiv scade pe piata muncii precum primele de risc pe piata de capital iar costul fortei de munca reprezinta singurul serviciu neafectat de cresterea generalizata a preturilor, asa cum rezulta din statisticile oficiale.
Peste 80% din angajatii din Romania cu norma intreaga castiga sub salariul mediu pe economie, inclusiv in Bucuresti. Mai putin de 10% din romani castiga cel putin 1,000 EUR/luna si doar 1% peste 2,000 EUR/luna. Acest lucru ne arata gradul polarizarii sociale si economice, in care veniturile ridicate sunt concentrate in cateva industrii foarte profitabile, precum IT-ul.
Coeficientul Gini masoara gradul in care distributia veniturilor dintr-o tara deviaza de la o distributie perfect egala. El a fost dezvoltat de statistianul italian Corrado Gini in 1912 si este un barometru al inegalitatii economice.
Indicatorul Gini fluctueaza de la 0% la 100%, unde 0% reprezinta egalitatea perfecta, iar 100% reprezinta inegalitatea perfecta. Un coeficient Gini mai ridicat indica o mai mare inegalitate, cu persoanele cu venituri ridicate incasand procente din ce in ce mai mari din veniturile populatiei. Romania are un coeficient Gini foarte ridicat, de 35%, insa inegalitatea economica este o problema globala. Majoritatea covarsitoare a romanilor traieste de la o luna la alta, fara sa reuseasca sa traiasca decent din salariu sau sa aiba suficiente economii pentru a se putea gandi si la viitor.
Cei mai multi romani traiesc la limita saraciei, vanzandu-si timpul pentru bani, fara ca acest lucru sa le garanteze un trai decent, asa cum este mentionat in articolul 47 din Constitutia Romaniei privind nivelul de trai:
(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.
Libertarianismul urii fata de saraci este menit sa justifice orice inechitate sociala si sa cautioneze imbogatirea unora pe seama altora, considerand ca este meritul pietei libere si impotrivindu-se interventiei statului in economie. In realitate, vorbim de o jungla lipsita de criterii sau merite, care nu face decat sa creasca polarizarea sociala si economica la cote maxime.
In Romania se moare de foame, rata saraciei conform statisticilor Bancii Mondiale fiind de aproape 24% la finele lui 2019 si aflandu-se, cel mai probabil, pe un trend crescator, odata cu scaderea veniturilor nominale generata de pandemie, perioada in care multi oameni si-au pierdut locurile de munca cel putin temporar, sau a veniturilor reale, odata cu cresterea presiunilor inflationiste, atat in Romania dar si in zona EUR.
Daca in Romania, rata inflatiei este de 15%, nici in zona EUR lucrurile nu arata mai bine, acolo unde, conform datelor Eurostat, rata inflatiei a urcat la aproape 9% in luna iulie, atingand chiar pragul de 10% pentru mancare si aproape 40% pentru energie, situatie fara precedent pentru o economie cu tendinte deflationiste si crestere economica anemica.
Puterea de cumparare a europenilor este din ce in ce mai subreda, ducand la anuntul lui Christine Lagarde, sefa bancii centrale europene, aceasta exprimandu-si angajamentul prin intermediul masurii neconventionale de politica monetara numita forward guidance privind cresterea dobanzii de politica monetara in lunile ce vor urma pana la nivelul la care se va atinge tinta de inflatie de 2% in zona EUR. Misiunea este una dificila avand in vedere ca dobanzile din zona EUR sunt la 0% iar inflatia la 9%, in timp ce nivelul datoriilor suverane depaseste 100% din PIB in multe state europene.
Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
Articolul 5 din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stipuleaza la capitolul demnitatii umane, privind interzicerea sclaviei si a muncii fortate, urmatoarele:
(1) Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in servitute
(2) Nimeni nu poate fi constrans sa efectueze o munca fortata sau obligatorie
(3) Traficul de fiinte umane este interzis
Cu toate acestea, in Romania inca exista reminiscente ale mentalitatii de stapan vs sclav, fiind stigmatizati asistatii social care nu muncesc pe nimic, fara vreun calcul al agentului rational privind costul de oportunitate. Oscar Wilde spunea ca inactivitatea este o treaba foarte grea, intrucat intotdeauna se gasesc multi care se straduiesc sa te puna la munca.
Romania cheltuie cel mai putin din PIB cu protectia sociala din toata Uniunea Europeana. Asta se rasfrange direct asupra sanselor infime pe care oamenii din grupurile vulnerabile le au in viata.
Faptele si logica nu ii impiedica insa pe pseudoeconomistii si pseudojurnalistii asa zisei drepte sa intoxice permanent populatia ca Romania ar fi o tara de asistati si sa ceara masuri prin care oamenii care o duc greu sa o duca si mai greu…
Bonus: “Nu e treaba guvernului sa faca investitii, noi suntem guvern liberal, incurajam sectorul privat sa faca investitii. Autostrazile nu se fac cu bani de la buget” – Florin Vasile Catu
Problema cu demnitatea este ca cei mai multi oameni nu isi permit luxul de a avea demnitate, fiind constransi la o forma moderna de sclavie institutionala din considerente eminamente economice. De altfel, sa nu uitam cum fostul ministru al justitiei, Raluca Pruna, ne spunea ca in Romania drepturile fundamentale ale omului sunt un lux.
Sclavia in Statele Unite ale Americii a fost institutia legala a inrobirii umane sub forma de bunuri mobiliare, in primul rand a africanilor si a afro-americanilor, care a existat in SUA din 1776 pana la adoptarea celui de-al 13-lea amendament in 1865. Sclavia a fost stabilita de-a lungul colonizarii europene a Americii. Conform legii, o persoana inrobita era tratata ca proprietate si putea fi cumparata, vanduta sau daruita.
Cu toate ca a fost abolita in mod oficial, sclavia moderna a fost doar rebranduita, oferind sclavilor mai multe drepturi si creandu-le impresia ca nu mai sunt de fapt sclavi, oferindu-le iluzia controlului si libertatii, prin consumerism si divertisment, dar mentinandu-i captivi in fiecare zi.
Din nefericire, majoritatea romanilor sunt constransi nu atat prin masuri coercitive, cat economice, sa munceasca impotriva vointei lor, pentru a putea supravietui, de la o luna la alta din salariu, ca unica sursa de venit. Ei nu au optionalitatea de a nu munci, fiind captivi jobului prost platit si permitandu-si doze de libertate mai rare decat cele de vaccin anti-Covid.
Mai mult, cei mai multi sunt captivi cursei sobolanului, neputand vedea luminita de la capatul tunelului, fiind ingropati in datorii pe termen scurt sau lung. Pentru ei solutia pare doar multiplicarea suferintei, asa cum a sugerat un ex-ministru al muncii, Raluca Turcan, care i-a recomandat unui om care se plangea de munca grea si salariul scazut sa-si mai ia inca un job.
De aceea, tendinta este ca oamenii saraci sa nu se focuseze pe economisire. Economistul grec Karelis a readaptat teoria clasica a utilitatii marginale, in care utilitatea totala creste cu o rata descrescatoare pana cand utilitatea marginala devine 0. Acesta considera ca exista doua categorii de agenti rationali:
(1) Pleaseri – cei care isi doresc sa acumuleze si pentru care utilitatea primului mar este cea maxima
(2) Releaseri – cei care isi doresc sa se elibereze de poveri si pentru care utilitatea maxima este eliberarea de poveri
Karelis considera ca este perfect rational ca daca unui om sarac care are 100 de rate de platit la banca i se ofera un cadou contravaloarea platii unei singure rate, acesta sa mearga si sa cheltuie banii intr-o vacanta, intrucat oricum nu are speranta ca el prin forte proprii sau alti buni samariteni il vor ajuta sa-si plateasca restul ratelor.
In mod analog, daca intr-o incapere se afla patru copii care plang iar unul se opreste din plans, sigur ca zgomotul este mai mic, insa singura diferenta reala este intre un copil care plange si niciunul, adica intre zgomot si liniste.
Majoritatea romanilor care nu au resurse financiare pentru a realiza mari economii sau investitii pe piata de capital, intra in categoria agentilor rationali mentionati de Karelis, si anume a releaserilor. Cu alte cuvinte, ei prefera cu micile economii lunare sa-si satisfaca placerile vietii decat sa faca eforturi supraomenesti sa stranga bani pentru amanarea recompensei.
Principiile dreptatii sociale ale lui John Rawls
Intr-o piata in care nu exista limite inferioare sau superioare, atat pretul unui activ, cat si venitul unui cetatean pot fluctua agresiv, penduland intre lacomie si frica, respectiv intre prosperitate si penurie, atingand uneori pragul situatiilor extreme. Avand in vedere aceasta dihotomie intre castigatori si perdanti, respectiv bogati si saraci, se impune a reflecta asupra unui nivel de echilibru, care sa nu genereze ample fracturi sociale.
Unul din cei mai importanti filosofi ai secolului XX, John Rawls, a publicat in 1971 “O teorie a dreptatii“, aducand in discutie cele doua principii ale dreptatii sociale:
(1) Fiecare persoana are acces egal la o schema compatibila de libertati elementare
- Acest principiu inseamna ca toata lumea are aceleasi libertati de baza, care nu pot fi luate niciodata. Rawls a inclus aici majoritatea libertatilor din carta drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare si dreptul la un proces echitabil. El a adaugat cateva libertati din spectrul mai larg al drepturilor omului, cum ar fi libertatea de calatorie
- Rawls a recunoscut dreptul persoanelor private sau corporatiilor de a detine proprietate privata, dar a omis dreptul de a detine mijloace de productie (de ex. mine, fabrici, ferme). De asemenea, a omis dreptul de a mosteni avere. Aceste lucruri nu erau libertati de baza in opinia lui.
- Rawls a fost de acord ca libertatile de baza ar putea fi limitate, dar “numai de dragul libertatii”. Astfel, limitarea libertatilor unui grup intolerant care a intentionat sa lezeze libertatile altora poate fi justificata
(2) Inegalitatile sociale si economice trebuie sa indeplineasca doua conditii:
a) in primul rand, sa fie atasate pozitiilor deschise tuturor in conditii de egalitate corecta a sanselor (principiul egalitatii) si
b) in al doilea rand, sa fie in cel mai mare beneficiu al celor mai dezavantajati membri ai societatii (principiul diferentei)
- Acest al doilea principiu se concentreaza pe egalitate. Rawls si-a dat seama ca o societate nu poate evita inegalitatile dintre cetateni. Inegalitatile rezulta din lucruri precum caracteristicile mostenite, clasa sociala, motivatia personala si chiar norocul, despre rolul caruia Nassim Nicholas Taleb spunea ca este subestimat in vietile noastre. Chiar si asa, Rawls a insistat ca o societate justa ar trebui sa gaseasca modalitati de a reduce inegalitatile in zonele in care se poate actiona.
- Prin pozitii deschise tuturor, Rawls se referea la cele mai bune joburi din companii private sau angajari publice. El a spus ca aceste locuri de munca ar trebui sa fie deschise tuturor de catre societatea care ofera o corecta egalitate a sanselor. O modalitate prin care societatea poate face acest lucru ar fi eliminarea discriminarii sau a angajarilor trucate. O alta modalitate ar fi aceea de a oferi tuturor acces facil la educatie de calitate.
- Cel mai controversat element al teoriei dreptatii sociale a fost principiul diferentei. El l-a definit pentru prima oara intr-un eseu din 1968: “Toate diferentele de bogatie si venit, toate inegalitatile sociale si economice”, a scris el, “ar trebui sa lucreze pentru binele celor mai putin favorizati”.
- Mai tarziu, cand a scris “O teorie a dreptatii”, a folosit sintagma “membrii cei mai putin avantajati ai societatii” pentru a se referi la cei aflati la baza piramidei economice. Acestia ar putea fi indivizi necalificati care castiga cele mai mici salarii din societate. Sa nu uitam ca 1 din 3 romani este platit cu salariul minim pe economie in 2022.
- In conformitate cu principiul diferentei, Rawls a favorizat maximizarea imbunatatirii grupului “cel mai putin avantajat” din societate. El ar face acest lucru nu numai oferind “egalitate de sanse”, ci si prin modalitati precum un venit minim garantat sau un salariu minim (preferinta lui).
- Manifestul lui Rawls nu este unul de factura de stanga sau de dreapta. Rawls a fost de acord totusi ca acest principiu al diferentei a dat teoriei sale despre justitia sociala un caracter liberal. Cu alte cuvinte, el admite ca unele diferente sociale sunt justificate de merite personale, in timp ce altele sunt efectele hazardului sau lipsei oportunitatilor egale.
- Ceea ce propune Rawls nu este practic o egalizare a veniturilor, ci o banda ajustabila (un fel de crawling peg pe piata monetara) care sa nu permita excese, ci sa ofere inclusiv celor mai dezavantajati membri ai societatii posibilitatea unui trai decent. Cu alte cuvinte, este perfect firesc, spune el, ca cei mai instariti sa isi permita un Ferrari daca si cei mai putin instariti isi pot permite macar o Dacia.
- John Rawls nu sustine eliminarea diferentelor dintre cetateni, ci reducerea inegalitatilor sociale si economice spre beneficiul celor mai putin avantajati membri ai societatii
Cum sa devii influencer libertarian starter pack
1. Primesti de la tati oligarh al tranzitiei, de preferat imbogatit din afaceri cu statul, cateva milioane de euro.
2. Bagi 50.000 de euro in ceva firmulita mica, o ceainarie, o cafenea, o firma de turism, de care sa te ocupi ca hobby si care sa iti justifice calitatea de antreprenor, cam cum primesc amantele de interlopi un salon de unghii de care sa se ocupe ca sa isi onorabilizeze ocupatia.
3. O arzi pe facebook, instagram, tik tok cu virtutile capitalismului, cum patronii ca tine sunt campionii alesi de piata libera, cu mana invizibila atunci cand nu o folosesti in scopuri mai putin nobile, nu mai fiti saraci si socialisti ci faceti-va firma si invatati sa aveti succes ca mine.
Rolul benefic al muncii in viata si societate
Dezbaterea cu privire la rolul muncii in societate este inca activa. Munca are fara doar si poate efectele ei benefice, insa conditionarea muncii iese din sfera libertatilor umane. Culmea libertarianismului este ca taman cei care militeaza pentru mai multe libertati individuale si diminuarea rolului statului in societate sunt partizanii cei mai infocati ai sclaviei moderne.
Cu alte cuvinte ei considera ca este firesc sa mori de foame daca nu muncesti sau nu esti suficient de productiv. Pe de alta parte, ei uita faptul ca adevarata libertate consta in drepturile naturale dinainte de existenta societatii. Cu alte cuvinte, oamenii liberi trebuie recompensati pentru faptul ca renunta la o parte din libertati pentru a semna contractul social.
A nu munci este deseori considerat ca fiind un pacat, chiar Sfantul Apostol Pavel mentionand ca cei care nu muncesc, nici sa nu manance. Cu toate acestea, in timpul pandemiei COVID-19, multi romani au fost obligati la un soi de lenevie institutionala, din cauza carantinei si masurilor restrictive care nu le-au permis sa produca pentru a-si acoperi cheltuielile.
Mai mult, exista ilustre exemple ale unor mari filosofi care au avut o propensiune inspre reflectia in spatii de odihna, carora li se reprosa ca sunt preocupati de lucruri mundane. De pilda, Descartes avea o problema cu trezitul dimineata, care este o problema generala in mediul filosofic, circuland aceasta maxima ca “bufnita Minervei falfaie in amurg”.
Exista un mare filosof, Bertrand Russell, care publica o carte “Spre lauda trandaviei“. Prin aceasta colectie de eseuri, Bertrand Russell incearca sa acrediteze ideea ca reducerea numarului de ore de munca de la 8 la 4 este benefica, iar munca nu este neaparat o virtute si poate avea efecte contraproductive.
Cineva ar trebui sa actioneze organizand munca astfel incat sa muncim mai putin, pentru a ajunge pe drumul fericirii si al prosperitatii. Russell spune ca munca este realizata in doua feluri: primul tip de munca este legat de relatia cu materia, fiind neplacuta si prost platita iar al doilea este legat de organizarea relatiei cu materia, fiind foarte placuta si foarte bine platita.
Bertrand Russell facea parte din Societatea Fabiana, care dorea sa schimbe societatea prin metode non-revolutionare, pentru ca oamenii sa urmeze idealuri mai inalte. Din aceasta miscare au facut parte mai multe personalitati printre care scriitorii HG Wells, George Bernard Show, Annie Besant, lordul Balfour si economistul John Maynard Keynes.
Numele provine de la un general roman, cunoscut sub numele Quintus Fabius Maximus Cunctator (cel care amana), el fiind cel care s-a luptat cu Hannibal, iar strategia lui a fost sa evite confruntarea cu Hannibal. Este rezultatul ideii romane “festina lente”.
Strategia pe care voia sa o aplice Societatea Fabiana este cea in care ai de a face cu o asimetrie de putere. In momentul in care tu vrei sa-ti creezi un spatiu de reflectie si te confrunti cu o societate care nu iubeste reflectia, care doreste ca tu sa muncesti, sa nu iti pierzi vremea, sa iti cresti productivitatea, care te duce catre opusul reflectiei, catre actiune, dar nu acea actiune reflectiva cum e contemplarea la Aristotel, atunci tu nu ai foarte multe posibilitati de a te opune societatii conduse de Hannibal.
Este o societate care este perfect construita ca sa te oblige sa actionezi intr-un anumit fel, care te scoate din camera, care te impinge sa muncesti, sa consumi, sa te bucuri intr-un anumit fel (industria entertainment-ului). Societatea asta este foarte bine organizata, are cursuri de management, de marketing, PR. Are toate structurile astea care te conving sa cumperi, sa actionezi, sa te duci in vacante, te conving ca esti in urma daca pierzi ceva. Exista si un nume pentru asta – FOMO (fear of missing out).
Ce poti tu face este sa aplici tactica lui Fabius si sa sabotezi societatea. Daca societatea te scoate din tine si te obliga sa fii intr-un anumit fel, atunci reactia la acest lucru capata valenta unei virtuti. Este foarte interesanta aceasta alchimie in care un viciu, lenea, capata valenta unei virtuti.
Diogene a ajuns in Atena fugind din orasul sau unde era un soi de ministru de finante si este recunoscut pentru faptul ca locuia intr-un butoi. El a incercat sa falsifice moneda, fiind prins ca a incercat sa se imbogateasca rapid printr-o metoda ingenioasa, alegand ulterior calea filosofica.
In imaginea de mai jos avem o alta ipostaza care sugereaza ca marele Buddha este intr-o stare de relaxare. Iata ca si in zona orientala exista o legatura intre odihna, somn si activitatea spirituala, desi foarte multi considera ca somnul este o sustragere de la activitate.
Imaginea asta este cumva preluata intr-un alt spectru de catre un scriitor rus foarte celebru, Goncearov, care are un roman in care il descrie pe Oblomov, care este un lenes aproape absolut, dar care in acelasi timp refuza actiunea, are o foarte puternica viata interioara, dar este incapabil sa se conformeze cerintelor economice si sociale ale vremii sale.
El este prototipul unui tip de lenes care se sustrage unei actiuni imediate. Goncearov nu il descrie pe Oblomov numai intr-o dimensiune negativa, ci acopera toata paleta sufleteasca capabila sa fie exprimata de un personaj de acest fel si cumva ne arata ca exista posibilitatea de a te sustrage lumii si de a-ti pastra o anumita puritate sufleteasca. De altfel, el face obiectul iubirii unei domnisoare inteligente atrase de aceasta delicatete sufleteasca a lui Oblomov.
Unul din cei mai mari filosofi, Blaise Pascal, spune in cugetarile sale, ca unele dintre cele mai mari nenorociri pleaca de la faptul ca nu putem sta linistiti in casele noastre, adica nu adoptam o atitudine de asceza, de retragere in propriul tau spatiu de libertate, castelul tau, fortareata ta interioara. Opunandu-te miscarilor centrifuge care te dizolva in tot felul de activitati, tu te regasesti pe tine, dar in acest proces de regasire de sine faci si bine lumii.
Munca este opusul paradigmatic al leneviei si are doua functii foarte importante:
- datoria pe care tu o ai fata de ceilalti de a contribui la existenta societatii prin actiune (simtul datoriei al lui Lefter Popescu din Doua Loturi; Taleb argumenteaza ca actiunea este superioara inactiunii)
- munca care te tine in forma, care te ajuta pe tine sa te dezvolti, oferind posibilitatea de autoperfectionare si de a te intretine (work out)
Pascal rastoarna acest raport, sugerand ca am si o datorie fata de societate de a ma abtine sa intru in framantarile oamenilor, sa intru in razboi, sa intru in patimi, de a nu parasi spatiul meu. De asemenea, ne autoperfectionam pe noi insine dandu-ne tihna, dandu-ne ragazul de a gandi, care este poate cel mai important lucru intr-un demers filosofic, dar nu numai intr-un demers filosofic, ci si intr-un demers existential, de raportare la viata.
Avem nevoie pentru a da sens vietii noastre nu numai de actiunea propriu-zisa, dar si de reflectia cu privire la actiune, care necesita timp, necesita ragaz, necesita tihna. Omul are ca scop contemplarea binelui, frumosului si a adevarului.
Contemplarea presupune realmente sustragerea din necesitatile curente, imediate si mutarea orizontului de la cauzalitatile cotidiene la un orizont al eternitatii. Lenea filosofica, acest refuz al actiunii imediate, are de a face cu aceasta proiectie asupra eternitatii, asupra lucrurilor care sunt fundamentale, care nu se schimba, cum spunea Platon ideile sau Parmenide fiinta.
Reflectia cu privire la raportul dintre munca si inactivitate este preluata si de zona economiei. Economistii sunt in general oameni care sunt preocupati de actiune. Chiar si acum exista o disputa in societatea romaneasca intre cei care spun ‘stati acasa” si cei care spun “hai la munca”.
In general cei care au o formatie economica tin sa accentueze importanta muncii, a activitatii, productiei. Dar iata ca acest filosof si economist, Ludwig von Mises, care a repus in functiune economia Austriei dupa cel de-al doilea razboi mondial, observa ca munca este dureroasa si a nu munci este considerat a fi o stare de lucru mult mai satisfacatoare decat munca.
Oamenii muncesc numai daca ceea ce le produce munca este mai mare decat scaderea satisfactiei care este adusa de parasirea tihnei, caeteris paribus. A munci inseamna a pierde ceva din starea ta de bine. Munca e legata pe de o parte de suferinta, care este o viziune teologica, iar pe de alta parte munca este o necesitate, nu un scop in sine.
Daca mori de foame, nu ai optionalitate si esti obligat sa muncesti. Mai precis, munca este o oportunitate care apare in momentul in care noi pretuim niste lucruri mai mult decat pretuim aceasta tihna. Munca este instrumentul prin care noi atingem un set de valori pe care le consideram mai importante decat valoarea pe care o acordam acestei tihne.
E foarte important sa vedem cum putem valoriza acest repaus. Cel care ilustreaza ceea ce spune Ludvig von Mises este celebrul Thales din Milet, care are si un umor extraordinar. Se spune ca mama lui il tot batea la cap sa se casatoreasca si Thales ii spunea “Nu acum mama, sunt prea tanar”, “Nu acum mama, sunt prea tanar”, “Nu acum mama, sunt prea tanar”, pana cand la un moment dat ii spune “Mama, imi pare rau, sunt prea batran sa ma mai casatoresc, nu este cazul sa mai insisti”.
El este recunoscut pentru contributiile aduse filosofiei presocratice, propunand apa ca principiu fundamental al existentei, dar tot el a vrut sa ilustreze ceea ce inseamna sa gandesti inainte de a actiona, sa incepi sa anticipezi prin reflectie actiunea. Ilustreaza foarte bine acest motto “Work smarter, not harder”, care apare mai mult in zona de IT. Ideea ar fi ca nu trebuie sa lucram mai mult, ci sa lucram inteligent. Dar cum lucram inteligent? Pai hai sa vedem ce a facut Thales.
Thales a incercat sa ilustreze ideea capitalista “daca esti atat de destept, de ce nu te imbogatesti?”. Thales a demonstrat ca se poate face lucrul asta foarte inteligent si fara sa depui un efort foarte mare. Pentru ca el era si meteorolog, a anticipat ca va exista o recolta de masline foarte manoasa vara urmatoare si cu banii pe care ii avea a reusit sa vorbeasca cu proprietarii preselor de ulei si le-a inchiriat la un pret foarte bun. In momentul in care a venit aceasta abundenta de masline, el era singurul proprietar al preselor de ulei. Aceasta este prima documentare a folosirii contractelor derivate inca din antichitate.
Productivitatea muncii ajustata la salarii
Foarte multi ambasadori ai saraciei in Romania argumenteaza ca motivul pentru care suntem saraci, dincolo de aberatiile privind coruptia endemica, care sunt efectiv rusinoase pentru orice intelectual redutabil, este acela ca angajatii nu sunt suficient de productivi iar cresterile de salarii ar fi nesustenabile. Asa sa fie oare? Cred ca niscaiva date factuale nu ar strica.
Iata ce scrie intr-un recent raport al BNR asupra stabilitatii financiare, unde se recunoaste ca Romania a avut cea mai mare crestere a productivitatii orare a muncii si ca este loc pentru o distributie mai echilibrata a valorii adaugate produse in economie, intre munca si capital. Adica mai putina lacomie din partea capitalului si, oameni buni, definitia Wage-Led Growth.
“Romania a inregistrat performante bune si in ceea ce priveste productivitatea orara a muncii (+3,8% in anul 2018 fata de 2017). Aceasta performanta se mentine pe un interval mai lung: productivitatea orara a muncii din Romania (exprimata in preturile din 2010), a fost in 2018 cu 46,3% mai mare relativ la 2010 (media europeana fiind de 8,1%), fiind cea mai mare crestere din UE.
Aceste rezultate arata si ca ramane spatiu pentru o impartire mai echilibrata intre factorul munca si factorul capital a valorii adaugate produse in economie, depinzand totodata de sustenabilitatea dinamicii ridicate a salariilor.
Nu in ultimul rand, cresterile salariale trebuie sa conduca si la schimbarea structurii economiei inspre sectoare generatoare de valoare adaugata mai ridicata, prin politici publice de sustinere a companiilor inovatoare (knowledge intensive) si programe de perfectionare a fortei de munca” – (pagina 20, RSF, BNR, 2019)
Stiati ca Romania are cea mai mare productivitate a muncii la salariile actuale?
Se spune ca romanii nu au salarii mari pentru ca nu sunt productivi. Mai jos, conform datelor Eurostat, vedeti ca salariatii romani au cea mai mare productivitate a muncii raportata la salarii din intreaga Uniune Europeana.
Muncim cel mai eficient pentru cei mai putini bani. Si asta in conditiile in care valoarea adaugata in sectorul comercial a crescut cu 85% intre 2012 si 2016 – din nou, cea mai mare crestere din UE.
Mai mult, intr-un articol publicat de Ziarul Financiar, se mentioneaza de asemenea ca Romania ocupa primul loc din Uniunea Europeana la productivitatea ajustata la salarii, chiar si cu mentinerea cresterilor salariale la ritmul din 2010-2019, fiind nevoie de 62 de ani pentru a scadea pana la media Uniunii Europene. Soc si groaza pentru sclavi si stapani, nu?
Daca ai fi corporatie straina, cum sa nu te relochezi in Romania? Pai unde mai gasesti sclavi atat de ieftini, care sa munceasca cu spor pentru profiturile tale, care nici macar nu sunt impozitate in Romania la adevarata lor valoare? Romania Insider ne anunta ca raportul dintre productivitate si salarii a crescut de la 205% in 2010 la peste 226% in ultimii ani.
Romania a inregistrat una din cele mai mari cresteri ale productivitatii din Europa in perioada 2013-2018. Totusi, ponderea valorii adaugate distribuita angajatilor ramane foarte scazuta. Prin urmare, piata muncii din Romania a inregistrat cea mai ridicata productivitate a muncii ajustata cu salariile.
“Productivitatea muncii a avut a doua cea mai mare rata de crestere dupa Irlanda, considerabil mai ridicata decat alte tari est-europene, fiind mult mai rapida decat in tarile vestice. Faptul ca salariile raman insa relativ mici comparativ cu valoarea adaugata invalideaza pretentia angajatorilor ca angajatii primesc sau vor sa primeasca prea multi bani in raport cu cat produc”, concluzioneaza autorii studiului, ceea ce ne spune ca nu avem un deficit real de forta de munca, ci de salarii platite decent.
Un alt mit care a circulat in Romania printre mancatorii de cacat si vanzatorii de gogosi a fost acela ca angajatii de la stat au salarii prea mari si sunt prea multi fata de necesarul economiei, trebuind concediati. Sa dezosam si acest mit populist.
Romania este pe locul 7 din coada in UE in ceea ce priveste numarul de salariati la stat raportat la total salariati din economie. Cu aproximativ 16% suntem fix pe media europeana si nu cu mult peste media zonei euro. Deci problema nu este ca avem prea multi bugetari platiti bine, ci ca avem prea multi angajati in mediul privat platiti prost, in timp ce corporatiile prospera.
Sclavia bine platita si costul de oportunitate
Cei mai multi oameni asociaza sclavia cu saracia, intrucat cei mai multi oameni care sunt conditionati sa munceasca impotriva vointei lor, o fac din cauza lipsei banilor. In acest caz, optiunile pe care le au la dispozitie sunt limitate, intrucat intr-o economie foarte competitiva in care angajatorii detin monopolul puterii de negociere, este foarte greu sa iti cresti veniturile din munca sau gradul de economisire. Pe de alta parte, exista o categorie diferita de sclavi care sunt platiti foarte bine. De ce sunt sclavi?
Pentru ca desi au venituri active ridicate si salarii bune, prosperitatea lor depinde in continuare de locul de munca. Cu alte cuvinte, daca isi pierd job-ul, dispare si aparenta bunastare pe care o au din salariul incasat lunar. Acestia aleg calea sclaviei, fiind captivi cursei sobolanului, fie din comoditate, fiindca prefera sa-si creasca stilul de viata in loc sa economiseasca, imbatandu-se cu iluzia prosperitatii, fie din lacomie, intrucat amana decizia renuntarii la job, gratiile coliviei fiind poleite cu aur.
Mitul pe care l-am tot auzit este ca pentru a fi un om liber trebuie sa urci cat mai sus pe scara ierarhica, pentru ca doar asa iti poti accelera drumul spre independenta financiara. Acest lucru este fals iar eu sunt cel mai bun exemplu, intrucat nu am avut niciodata venituri ridicate si nici macar nu am cochetat decat pentru scurta vreme cu statutul de angajat si totusi sunt un om liber. Sau poate tocmai de aceea sunt un om liber. Nu cred ca as fi fost mai liber daca as fi avut un salariu ridicat in corporatie.
Odata ce devii sclav, este foarte greu sa te minti singur ca acest lucru este doar temporar. Sclavia da dependenta de stapani. Devii obisnuit cu ideea de a te trezi dimineata si a te duce la program, simti ca viata ta nu are sens in absenta responsabilitatilor date de altii etc. Sclavia devine un mod de viata, devine parte din tine. Eu nu-mi imaginez pe cineva care a sclavagit un stapan ani de zile cum va reusi sa renunte la beneficiile financiare fix atunci cand acelea au inceput sa dea roade. Este improbabil.
Munca: Revenue stream vs activitate vocationala
Problema cu munca ca revenue stream este ca iti mananca aproape tot timpul liber. Daca muncesti, cand mai ai timp sa faci bani? Suna precum un banc, dar nu este, este adevarat. Atunci cand devii o rotita intr-un sistem, mintea ta leneveste, devii comod si nu te mai gandesti la oportunitati de a face bani, pentru ca te multumesti cu salariul care iti intra pe card lunar.
Eu am trait tot timpul cu stressul ca luna viitoare nu voi mai produce nimic. Atunci cand ai un salariu garantat, te relaxezi si in loc sa strangi bani pentru zile negre sau oportunitati de investitii, incepi sa-ti cresti cheltuielile, pentru ca asa fac si cei din jurul tau si ti se pare normal. Cu alte cuvinte, poate muncesti mai mult, ajungi sa castigi mai bine, dar nu te alegi cu nimic.
Daca iti faci si credite, poti iesi chiar pe minus. Viata de angajat nu prea este compatibila cu ideea managementului riguros al banilor din simplul motiv ca te-ai obisnuit ca in fiecare luna sa iti intre alti bani si nu mai simti in mod activ riscul de a ramane fara ei. Pe de alta parte, sunt nenumarate persoane care si-au pierdut locul de munca in timpul crizelor financiare, avand dificultati de a se adapta la noile conditii economice si dandu-si seama ca a avea un job nu inseamna neaparat si un venit sigur.
De aceea trebuie sa ramai vigilent. Se spune ca omul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Daca intentia ta este sa mergi pe drumul libertatii financiare sau macar sa obtii ragaz cativa ani, trebuie sa profiti de perioadele bune in care esti productiv si sa strangi bani pentru zilele in care nu vei mai fi capabil sau dispus sa muncesti. Cu alte cuvinte, trebuie sa pui banii la treaba.
Decat sa muncesti o viata intreaga pentru profiturile altora, mai bine tragi tare cativa ani pentru tine si cu banii economisiti iti cumperi timp liber, in loc sa ii cheltui pe case, masini, haine sau vacante, eventual sa iti iei si credite, ca sa fii sigur ca vei fi ramas captiv pentru totdeauna cursei sobolanului. Munca in scarba este cat se poate de utila atunci cand mori de foame.
Pe de alta parte, poti avea parte si de o activitate vocationala, poti face o munca din pasiune. Atunci nu mai muncesti pentru bani, ci o faci pentru ca iti face placere, pentru ca te implineste respectiva activitate si poate chiar socializezi cu oameni cu care ai lucruri in comun si te dezvolti personal. Munca poate avea in astfel de situatii particulare chiar si un caracter recreational.
Ok, exista si exceptii. Munca este dureroasa de cele mai multe ori in mediul privat si platita prost, pretentiile fiind foarte ridicate pentru un castig inferior salariuluiu mediu pe economie. Pe de alta parte un job la stat nu se refuza niciodata. Salariile sunt relativ decente iar activitatea nu este la fel de stresanta, neavand aceeasi presiune ca in mediul privat. Mai mult, poti avea parte inclusiv de work-life balance care sa-ti permita sa te focusezi pe alte proiecte sau pe viata personala. Eu unul m-as angaja la stat.
Pentru sanatatea ta psihica, evita sa te compari cu cei din jur, fiindca ai toate sansele sa intri in depresie. Daca lucrezi in Big4 12 ore pe zi, ai putea fi frustrat sa afli ca un zugrav castiga aceiasi bani cat tine intr-o luna in doar 3 zile de zugravit un apartament sau ca un sofer uBer pensionat fara studii superioare castiga la fel de multi bani ca un angajat in corporatie.
Practic nu mai exista niciun edge pentru cei cu studii superioare. Tot ceea ce conteaza este cererea si oferta. Cu cat ai mai multi intermediari, fiind angajat, vei incasa mai putin din valoarea adaugata pe care o produci si vei fi tot timpul la mana altcuiva. Daca lucrezi direct cu clientul final, poti incasa si bonusuri pe langa salariu (vezi taximetrist/ospatar etc). Deci nu conteaza atat ce stii sa faci, ci cum reusesti sa monetizezi pe o piata concurentiala. Competitia ridicata iti reduce vertiginos castigurile.
Riscul statutului social al oamenilor liberi
Probabil te gandesti ca articolul este deja destul de lung si inca nu am apucat sa discutam despre riscurile de a nu fi sclav pe piata muncii, adica subiectul principal al articolului de astazi. Asa este, dar unde te grabesti aventurierule? Nu stii cum sa dai foc banilor mai repede in pseudo-investitii financiare facute dupa ureche? Ai rabdare! Cu rabdarea treci si marea. Pana acum femeile se plangeau ca barbatii termina prea repede, dar retineti, importanta nu este viteza, ci directia in care mergi in investitii.
Lasand gluma la o parte, trebuie mentionat ca poate exista o adevarata anxietate a statutului social in cazul oamenilor liberi, mai ales intr-o tara in care nu exista practic educatie financiara. Potrivit unui raport al Standard & Poor’s, cu 22% din populatie educata financiar, Romania ocupa ultimul loc in Uniunea Europeana, fiind carne de tun pentru cartelul educatorilor financiari.
Cu alte cuvinte, poti fi stigmatizat de catre ceilalti sclavi daca nu faci parte dintre ei. Daca esti influentat de perceptia celorlalti, s-ar putea sa ai o problema si sa adresezi mai intai aceasta problema inainte de a-ti pune problema banilor. Unii oameni te pot condamna pentru ca nu ai un job si te pot alunga, ei neintelegand oamenii liberi intrucat sunt inlantuiti in joburile lor.
Sa ridice mana sus cel caruia nu i s-a intamplat niciodata sa fie considerat inadaptat sau ciudat pentru simplul fapt ca nu merge pe calea traditionala, ci pe drumul spre independenta financiara. Astfel, daca esti liber in sensul alegoriei lui Platon, cauta sa comunici cu alti oameni liberi, fiindca cei inlantuiti nu te vor intelege, avand alte valori si perceptii asupra vietii. Nu vreau sa dau exemple personale, insa mi s-a parut foarte amuzanta o poveste pe care am auzit-o recent cu un tip care castiga mii de EUR pe luna dar nu avea job, ci mai multe revenue streams. Intr-o zi, cand a fost in vizita la bunici, acestia l-au intrebat daca nu isi ia si el un job, macar unul part time, cu toate ca facea multi bani. In realitate nici nu ai nevoie de multi bani pentru a nu fi angajat.
Riscul volatilitatii ridicate pe piata de capital
Investitiile nu sunt lipsite de risc. Atunci cand vrei sa renunti la job pentru a te focusa exclusiv pe venituri pasive, trebuie sa fii confortabil cu volatilitatea activelor financiare. Nu toata lumea are insa acelasi apetit la risc. Pot fi persoane foarte conservatoare care sa nu tolereze o scadere a activului net mai mare de 20%. In aceasta situatie, alocarea maxima in activele riscante nu ar trebui sa depaseasca 50%. Cu cat esti mai conservator, asta inseamna ca ai nevoie de mai mult capital.
Chiar daca ai apetit ridicat la risc, tot vei avea nevoie de un capital suficient. Daca esti conservator, vei fi obligat sa economisesti mai mult, deci sa ramai mai mult in campul muncii sau sa desfasori o activitate generatoare de venit activ pentru indeplinirea obiectivelor investitionale. Pe de alta parte, Warren Buffett considera ca volatilitatea nu este un risc pentru un investitor pe termen lung care nu face rabat de la diversificarea portofoliului de investitii, ci sa nu iti indeplinesti obiectivele investitionale.
Cu alte cuvinte, cel mai mare risc pe termen lung este sa nu fi facut suficiente economii in perioada vietii active si sa ajungi la varsta pensionarii cu un capital prea mic pentru a satisface nevoile consumului in viitor, in conditiile in care capitalul uman ajunge la valoarea 0 (presupunand niciun venit aditional). Cum putem verifica acest lucru? Folosind formula PMT in Excel:
=PMT(4,5%/12;15*12;-10000;150000)
Prima valoare de 4,5% reprezinta randamentul anualizat cu capitalizare pe care il urmarim pentru investitia noastra. A doua valoare reprezinta orizontul investitional. A treia valoare cu minus este investitia initiala de tip lump sum iar ultima valore este la ce suma dorim sa ajungem in termeni reali la finalul perioadei investitionale de 15 ani.
Rezultatul este -508,5 EUR/luna. Adica atat trebuie sa investim lunar fara a lua in calcul volatilitatea portofoliului de investitii, caeteris paribus. Bineinteles, putem sa ne luam mai mult risc sperand la randamente mai mari, insa acest lucru nu este optim.
Atunci cand planificam alocarea activelor pe termen lung trebuie sa tinem cont de mai multe variabile precum: varsta, orizont investitional, valuation-uri piete de capital, cashflow, lichiditati etc. Cu cat suntem mai tineri si avem un orizont investitional mai lung, putem pune mai repede banii la treaba si ne putem asuma mai mult risc, fiindca volatilitatea portofoliului ne va afecta mai putin pe termen lung. Probabilitatea este foarte mica pe o detinere de minim 20 de ani sa nu avem un randament pozitiv.
Atunci cand vorbim de investitii, trebuie sa tinem cont ca nu putem decupla randamentele de risc, astfel incat trebui sa tinem cont de randamentele ajustate la risc. Frontierele de matrice eficienta sunt niste modele statistice care ne arata randamentele asteptate pentru fiecare clasa si subclasa de active, insotite de volatilitatea asteptata, masurata ca deviatie standard.
In ceea ce priveste volatilitatea asteptata, forecast-ul se face pe baza volatilitatii istorice a activelor financiare, in timp ce randamentele asteptate sunt direct corelate cu valoarea fundamentala a activelor financiare, cel mai relevant metric fiind indicatorul Shiller CAPE. De exemplu, indicele EM este asteptat sa ne aduca un CAGR de 6%, cu un Sharpe Ratio de 0.53.
De pilda, in SUA indicatorul Shiller CAPE ne arata o valoare de 31.68, ceea ce inseamna ca randamentele reale (indexate cu inflatia) asteptate pentru indicele american S&P 500 sunt de 1/31.68, adica 3.15% pentru urmatoarea decada investitionala.
Bineinteles ca investitorii mai avansati care vor sa realizeze anumite bet-uri tactice pe subclase de active, dincolo de alocarea strategica a portofoliului pot intra mai in detaliu pentru a observa care sunt randamentele asteptate in termeni reali, respectiv cele ajustate la risc pentru subclase de active precum indicele MSCI Malaysia, neluand in considerare riscul scenariile extreme.
Astfel, putem observa ca din punct de vedere fundamental, conform matricei frontierei eficiente, o investitie in Malaysia are un risk/reward mai bun, oferind un Sharpe Ratio de 0.6, cu un randament total asteptat de 8.4% anualizat, in conditiile unei deviatii standard de 20.7%. Ce inseamna asta?
Pai ne putem uita mai in detaliu si observa distributia randamentelor in cele mai favorabile vs cele mai defavorabile scenarii. Astfel, in cel mai rau caz ar trebui sa iesim slightly break even cu acest instrument in urmatoarea decada, fara sa pierdem bani, iar in cel mai bun caz am putea obtine 16% CAGR, ceea ce ar fi excelent.
Este important de stiut ca metricii de evaluare fundamentala sunt utili doar pentru forecast-ul randamentelor si planificarea strategica, nu si pentru timing-ul investitiilor pe piata de capital, fiindca pietele pot fi irationale mai mult decat noi solventi.
Sequence of return risk in etapa de decumulare
Volatilitatea portofoliului de investitii este cel mai inofensiv risc pentru un investitor pe termen lung. Ceea ce ne afecteaza cel mai mult in etapa de retragere este randamentul investitiei in primii ani de decumulare (sequence of return risk).
Daca in perioada de acumulare, volatilitatea poate fi inconfortabila din punct de vedere psihologic, oferindu-ne totusi posibilitatea sa profitam de corectii pentru a cumpara mai ieftin, tinand totusi cont de riscurile strategiei buy the dip, in etapa de decumulare lucrurile se complica fiindca pierderile portofoliului pot fi adancite de sumele retrase lunar.
Bazandu-ne pe analiza tuturor secventelor de randamente din trecut, putem observa ca 3% ar fi fost o rata sigura de retragere din portofoliul investitional atat pe 30, cat si 40, 50 sau 60 de ani, daca am fi avut o alocare a capitalului de minim 50% intr-un cos diversificat de actiuni si am fi fost confortabili sa nu conservam capitalul initial la finalul perioadei.
Pe de alta parte, rata sigura de retragere este “rule of thumb”, nu “rule of nature”, asa cum afirma autorul regulii de 4%, William Bengen, care sta la temelia independentei financiare. Cu alte cuvinte, ea se pot schimba pe viitor. Cum s-ar putea schimba?
Daca ne uitam la randamentele asteptate pentru generatia Z, maestrii Elroy Dimson, Paul Marsh si Mike Staunton ne prezinta in Credit Suisse Global Investment Returns Yearbook faptul ca indicii globali de actiuni sunt asteptati sa ne aduca doar 3% in termeni reali pentru urmatoarea decada, in timp ce un portofoliu mixt de 70% actiuni – 30% obligatiuni in jur de 2%.
Cu aceste randamente asteptate mult sub media istorica de 5% pentru actiuni, exceptand perioada baby boomerilor cand au adus peste 7%, investitorii trebuie sa fie mai prudenti decat pana acum. Astfel, managementul ratelor de retragere trebuie sa fie mai conservator, pentru a compensa randamentele asteptate mai mici pentru active in noua normala economica.
Nu vreau sa va descurajez, insa profesorul Dr. Wade Pfau, specializat in managementul ratelor de retragere, considera ca nu exista nicio rata de retragere sigura dintr-un portofoliu volatil din investitii. Cu alte cuvinte, toate calculele noastre sunt pur probabilistice si nu ne ofera nicio garantie. El afirma ca doar 1/3 din populatie rezoneaza cu aceasta viziune probabilistica.
Riscurile inflatiei ridicate in etapa de retragere
Daca modul cum sunt distribuite randamentele ne poate influenta dramatic evolutia activului net in primii ani din perioada de decumulare, un impact la fel de semnificativ il poate avea inflatia, in contextul in care indexam sumele retrase cu valoarea inflatiei, care in ultimii 20 de ani a fost benigna. Putem avea ghinion sa prindem o rata a inflatiei peste media ultimelor decade.
Cel mai negru scenariu pentru un tanar pensionar care se retrage din activitate pentru a trai exclusiv din venituri pasive il reprezinta stagflatia, adica combinatia intre recesiune economica si inflatie ridicata. Acest lucru poate antrena pe principiul bulgarelui de zapada atat o criza de lichiditate, cat si riscuri ale corelatiilor pozitive ale activelor financiare.
Pentru a se proteja de astfel de situatii, investitorii pot decide temporar sa isi gaseasca un job, fie el si part time, ca revenue stream temporar sau sa ia in calcul inclusiv un side hustle, care sa le permita sa-si suplimenteze veniturile. In mod alternativ, ei pot opta inclusiv pentru reducerea cheltuielilor, insa daca aceasta este drastica, s-ar putea sa fie mai dureroasa decat un job.
Left tail risk si riscul scenariilor neprevazute
Pe langa riscurile mentionate, calculate si analizate, exista intotdeauna posibilitatea aparitiei altor riscuri pe care sa nu le fi luat in calcul, nu pentru ca nu le-am anticipat, ci pentru ca pur si simplu sunt neprevazute. De pilda, investitorii care si-au asumat riscul pietei investind in active riscante precum actiunile din Rusia, se asteptau la volatilitate ridicata si poate chiar drawdown-uri severe, dar nu au putut anticipa lichidarea investitiilor in mod discretionar de catre terti, intrucat era o abordare nefiduciara.
In mod analog, circumstantele personale se pot schimba radical, fara sa le fi putut prevedea ex-ante. De pilda, samuraiul financiar a revenit in campul muncii odata cu cresterea cheltuielilor curente intr-o perioada in care bursa era pe pierdere.
De asemenea, celebrul value investor Sven Carlin, care are sute de mii de abonati pe youtube precum si propria platforma de market research, si-a vandut intempestiv toate detinerile portofoliilor de investitii la bursa, generand revolta multor abonati care nu au inteles mutarea inexplicabila, care se datoreaza cel mai probabil unor circumstante personale inedite.
Intr-o perioada in care riscurile par ridicate in investitii iar randamentele asteptate nesatisfacatoare pentru principalele clase de active, poate ca singurul margin of safety pentru cei care sunt mai conservatori este sa economiseasca mai mult, pentru a putea beneficia de o pensionare linistita. Aceasta este metoda sigura de a creste probabilitatea de a avea succes pe termen lung.
Cateva concluzii pentru oamenii liberi
Ne-am nascut liberi, dar este datoria noastra sa traim in libertate. Cu toate ca a fost abolita, sclavia moderna inca exista in noua versiune rebranduita. Cei care doresc sa atinga libertatea financiara trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:
- Piata muncii devine din ce in ce mai competitiva iar lipsa oportunitatilor de dezvoltare ii conduce pe oameni la solutii disperate
- Peste 80% din angajatii din Romania cu norma intreaga castiga sub salariul mediu pe economie, inclusiv in Bucuresti; mai putin de 10% din romani castiga cel putin 1,000 EUR/luna si doar 1% peste 2,000 EUR/luna.
- Coeficientul Gini este un barometru al inegalitatii sociale si ne arata polarizarea veniturilor in Romania care este la cote maxime
- Majoritatea romanilor traiesc la limita saraciei, conform datelor Bancii Mondiale
- Romania cheltuie cel mai putin din PIB cu protectia sociala din toata Uniunea Europeana
- Oamenii saraci prefera sa-si satisfaca placerile vietii cu micile economii in loc sa faca eforturi supraomenesti pentru a strange bani pentru amanarea recompensei
- Conform principiilor dreptatii sociale ale lui John Rawls, inegalitatile sociale trebuie sa fie in cel mai mare beneficiu al celor mai dezavantajati membri ai societatii
- Munca este opusul paradigmatic al leneviei si are doua functii importante: datoria fata de societate si posibilitatea de autoperfectionare
- Munca e legata pe de o parte de suferinta, care este o viziune teologica, iar pe de alta parte munca este o necesitate, nu un scop in sine
- Salariatii romani au cea mai mare productivitate a muncii raportata la salarii din intreaga Uniune Europeana
- Intr-un recent raport al BNR asupra stabilitatii financiare, se recunoaste ca Romania a avut cea mai mare crestere a productivitatii orare a muncii si ca este loc pentru o distributie mai echilibrata a valorii adaugate produse in economie, intre munca si capital
- Romania ocupa primul loc din Uniunea Europeana si la productivitatea ajustata la salarii, chiar si cu mentinerea cresterilor salariale la ritmul din 2010-2019, fiind nevoie de 62 de ani pentru a scadea pana la media Uniunii Europene
- Faptul ca salariile raman insa relativ mici comparativ cu valoarea adaugata invalideaza pretentia angajatorilor ca angajatii primesc sau vor sa primeasca prea multi bani in raport cu cat produc
- Romania este pe locul 7 din coada in UE in ceea ce priveste numarul de salariati la stat raportat la total salariati din economie
- Angajatii bine platiti care ar putea atinge independenta financiara, economisind si investind, aleg de cele mai multe ori sclavia, fie din comoditate, marindu-si cheltuielile, fie din lacomie, intarziind momentul renuntarii la job
- Munca poate fi placuta doar daca nu mai muncesti pentru bani, ci desfasori o activitate vocationala, care poate avea caracter recreational
- Potrivit unui raport al Standard & Poor’s, cu 22% din populatie educata financiar, Romania ocupa ultimul loc in Uniunea Europeana, fiind carne de tun pentru cartelul educatorilor financiari
- Intr-o tara in care nu esti bine vazut daca nu ai job, oamenii liberi se pot confrunta cu anxietatea statutului social
- Investitiile nu sunt lipsite de risc; pentru a te focusa exclusiv pe venituri pasive, trebuie sa fii confortabil cu volatilitatea activelor financiare si ai nevoie de un capital ridicat pentru a cheltui in mod sustenabil din portofoliu
- Cel mai mare risc pe termen lung este sa nu fi facut suficiente economii in perioada vietii active si sa ajungi la varsta pensionarii cu un capital prea mic pentru a satisface nevoile consumului in viitor
- Bazandu-ne pe analiza tuturor secventelor de randamente din trecut, putem observa ca 3% ar fi fost o rata sigura de retragere din portofoliul investitional atat pe 30, cat si 40, 50 sau 60 de ani, daca am fi avut o alocare a capitalului de minim 50% intr-un cos diversificat de actiuni si am fi fost confortabili sa cheltuim capitalul pana la finele perioadei
- Cel mai negru scenariu pentru un tanar pensionar care se retrage din activitate pentru a trai exclusiv din venituri pasive il reprezinta stagflatia, adica combinatia intre recesiune economica si inflatie ridicata
Cel mai mare cost intr-o lume a asimetriei informationale si de putere il reprezinta lipsa educatiei financiare. Daca ai nevoie de sprijin cu privire la gestiunea banilor si a finantelor personale, fie ca vine vorba de economisire sau investitii, sunt aici sa te ajut. Pentru analiza finantelor tale personale, iti recomand sa apelezi cu incredere la sedintele de coaching 1-1.
Daca iti doresti sa atingi libertatea si prosperitatea financiara, este imperios sa te educi din punct de vedere financiar si sa investesti eficient. Poti parcurge Ghidul Investitorului Incepator pentru a te pune la punct cu riscurile investitiilor financiare si a descoperi cum iti poti construi un portofoliu simplu si eficient pe care sa-l detii pe termen lung.
Nu trebuie sa parcurgi drumul spre independenta financiara de unul singur, fiindca poate parea anevoios. Alatura-te unei comunitati de oameni motivati care au aceleasi obiective si obtine accesul la informatii de calitate, care sa-ti calauzeasca drumul. Aboneaza-te acum pe Patreon si vei obtine acces inclusiv la grupul privat de facebook si la continutul premium.
Disclaimer:
Argumentele si opiniile prezentate in acest articol sunt doar atat… opinii personale. Acest continut este in scop recreational si prezinta informatii generale, astfel incat nu trebuie sa fie considerat drept sfat investitional sau financiar. Inainte de a lua in calcul orice investitie, consultati un profesionist sau faceti-va propria munca de research. Toate instrumentele financiare sunt riscante iar performanta trecuta nu reprezinta o garantie a rezultatelor viitoare.